când faci poezie
nu ştii dacă o să îţi iasă bine sau nu
dar cu siguranţă ai să o încerci şi pe următoarea
bună rea nici nu mai contează
o încerci
ÅŸi oricum
dincolo e toată dragostea lumii
nu unde zaci tu
crezând că o ştii şi p-asta când îţi bagi ţeava în gură şi tragi
până la urmă tot o dragoste e
o dragoste pe care ai dezvoltat-o singur
şi iată
cum devine ce mai bună poezie a ta
tu şi creierii tăi împrăştiaţi pe un perete
despre viaţă
despre moarte
trecând.