în sarcofagul meu cât o cameră de cămin printre femei posedate ritualic noaptea în vis și alte obiecte de pluș deschid cartea morților cu gesturile febrile cu care un student deschide pachetul primit de la părinți când dau să înmoi degetul să întorc paginile ia degetul de unde nu-i hopa! îmi zic sunt în cealaltă viață a mea în care m-am lăsat de fumat și va trebui să ascult poruncile lui anubis dar anubis ăsta cine e? prostuțo prostuțo anubis e cel care pleacă dimineața pe fereastră cu bascheții într-o mână și cu pantalonii în alta iar tu strigi în urma lui să nu uiți să iei pâine lapte și pamperși foarte curând ajung la concluzia că viața asta nu e mai brează decât cealaltă lucrez ca sclav la aceeași piramidă de aer și visez să îmi deschid aceeași langoșerie în paris dar când dau să mă întorc în vechiul trup ce să vezi? mi se spune răstit ocupat ocupado beschäftigt nu mai îmi rămâne decât să locuiesc între două lumi ca van damme când face șpagatul între un boeing și un satelit chinezesc tu vii către mine și mă întrebi șoptit dar van damme ăsta cine e?