aceasta nu este o poezie este
un perpetum mobile un motor ce
funcționează cu aburul ființelor ehei
se spune că demult adus înaintea
zeilor cam pe când se scria
bhagavad gita mecanismul a
iscat tulburare mare marele krishna
hare hare văzând aburul plin
de priveliști desfătătoare a
coborât pre mirodenia lui până
în afundul subtextului trăind
el acolo neostoite plăceri și
fantasme ițindu-se mai apoi cu mare
caznă prin supapa textului i-ar
fi spus preafericitului arjuna
lăudat fie numele lui ia și aruncă
departe drăcovenia asta alt
minteri oamenii vor trans
forma mahabharata în o mie și
una de hârjoneli aceasta nu nu
este un motor ruginit este o poezie
dezgropată de poetul costel care
după ce a adus-o acasă pe bicicleta
pegas a lustruit-o și a făcut
din ea o ciudată invenție un fel
de motopompă a supraconștientului
un mecanism ce transformă-n cuvinte
neființa și visele ei ei si de
atunci poezia postmodernă
înfundă canalizarea orașului
cu trupuri de zei