calc pe urme de fachiri printre cercuri de foc
mă rog la Dumnezeu să plouă cu noroc
să stingă flăcări de dor și de jale
parcă tot cerul în mine se prăvale.

vreau să cred că cineva acolo sus
mă iubește cu ardoare, nespus
cunună de stele să-mi așeze pe frunte
peste prăpăstii să zidească o punte.

între Carpați disperarea răsună
crește sărăcia până sus la lună
oamenii suferă și glia e bolnavă
munți de gunoaie împrăștie otravă.

zeii la putere toți sunt incompetenți
în neam se dezvoltă grupuri de delincvenți.