precum o pânzã de penelopã
în aşteptarea apocalipsei
sau doar a iubirii perfecte
precum îţi tot şopteşte sufletul
cã ar putea fi undeva aiurea
dincolo de orice iluzie
ţesutã din cuvinte
când pe faţã când pe dos
când într-o rãsucire de borangic
uneori cu sfinţenie
alteori cu toţi dracii
dar atât de strâns
încât şi galaxiile râvnesc
ca la o altã îmbinare de perfect


vezi tu iubire
nu avem limbile destul de lungi
încât sã ne împletim tãcerile
de dincolo de orice altã poezie