agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-12 | |
E atâta lume împrejur, cândva mai mult cu o mie,
secerată din adânc de-o zvârcolire-n glie. Nu știu ce-a fost, că n-am avut tărie, să stăpânesc minutul și groaznica-i urgie. Se unduia pământul ca apa la potop și pendulau copacii ca grâul cel necopt. Lumini flambau până-n văzduh, căci supura planeta cuprinsă de năduh. Sulfuri buboase te loveau din neguri deversate, fiori de gheață inundau ziua pe-nserate. Mugește solul gutural și zgomote de grotă, bufnesc în minte și timpan, natura se revoltă. Nechează caii, coioții buimăcesc și bufnița prevede prăpădul omenesc. S-adună case în moloz, morminte neplătite acopăr oameni cerșetori, ori neamuri înstărite. Înghite moartea știință sau om neinstruit și ocolește rândul venirii la trăit. Dar, dintr-o dată, tăcere de mormânt, parc-amuțește timpul în locul zgâlțâit. Natura se așează cu ritmul potolit, din greaua provocare la locu-i ... liniștit. E atâta lume împrejur și toate reînvie, se pune fașă peste tun și-n case bucurie. Așa este uitarea, balsam vindecător pe rana omenirii în mersu-i trecător. Se-nvârte existența și-un ciclu viitor se-noadă cu trecutul, aleargă în tandem în instabilul vieții. De aceea eu mă tem!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate