agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1290 .



Lumina
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [RACunoT ]

2019-01-12  |     | 




Cu toții știm că-n întuneric
Nu-ți poți vedea nici măcar chipul,
Ca într-un câmp ce-a fost feeric
Acum, tot ce-a rămas e zidul.

Un zid pe care-n aparență
Nu-l poți străpunge nici cu gândul.
Privit din astă existență
Nu poți, nu știi, nu-ți vine rândul...

Și te întrebi "Cum să-ndrept eu
Un rău, ceva greșit departe ?"
Și-ncerci, gândești, aștepți mereu,
Dar tot ce vin sunt voci deșarte.

Ai vrea să pleci ca din coșmaruri,
Să te trezești și să-ți vezi drumul
Dar cele rele sunt ca valuri,
Tot ce fac ele : lovesc țărmul.

E întuneric înc-afară,
Tu stai și-asculți cum vine valul,
Aștepți să te înece, dară
Vine rapid, lovește malul

Și apoi pleacă iar tu rămâi
Cu fața iar la zidul rece,
Înțelegând că ziua întâi
A venit iar și nu mai trece.

"Oare pe când eram Adonis
M-am gândit eu măcar o clipă
Că o s-ajung în lumea Hades ?"
În mine-acum tot parcă țipă...

"Când un Hyperion, departe
Eram umblând prin lumea vie,
Acum ca Sisif, o, deșarte
Munci lungi mi-au fost lăsate mie !"

Aceste gânduri ce deprimă
- și totuși cred că definesc
Starea în care se alină
Cei suferinzi care trăiesc -

Sunt gânduri de ființă vie
Din lumea nouă, dar apusă,
O lume care încă știe
Ce-i o lumină ștearsă, dusă.

Acesta e moment prielnic
Ce l-a găsit o rază scurtă ;
Lumina ei apare veșnic
Prin zidul plin de ură mută !

Cred că e Zeus ori Poseidon
Aruncă fulgeri ori tridenturi,
Ares ori Marte într-un ton
Îndreaptă lumea, strică ziduri !

Lumina ce tocmai răsare
O cunoșteam, în timp pierdută
Și-o văd din ce în ce mai tare
Se-apropie, dansează, cântă... !

Deodată mintea mi-am deschis.
E-adevărat, este-o Lumină
Ce o știam departe în vis,
Acum o văd, deloc străină.

Afrodita, Hera, Diana
Într-o sirenă toate-aduse
Cum Cătălin și Cătălina
Și-au marcat clipele alese.

Așa și Ea străbate-n noapte,
Dărâmă zidul ce oprește
Și gândul, viață, fericire
Redând dorita libertate !

Să mulțumesc mă-nchin puternic
S-ajung la glezne s-o învălui...
Plecat, rămân acolo veșnic,
Vreau doar să pot aici să stărui.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!