alerg după fluturi
cu aripile violent cromate

culoarea lor te înnoadă,
plasa îți desface
chiar și ultimul ligament
ascuns, păstrat secret,
schimbându-se
într-un voal cu textură discordantă

descoperind scheletul ce firea mult ți-o poartă

poate alte gângănii îmi vor deveni mătănii,
rugăciunea va cunoaște gustul Lotrului,
al mărului, pe-o altă parte de acum mușcat
descompunându-se lin și liber,
așa cum ne-a fost dat:
estompând și dezvelind păcate

pe care le ignor,
sau le arunc deoparte

fiindcă simt că nu mai pot să dorm.