Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord și-n zona Tibetului budist...

Acolo-ar fi o lume de basme și de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am știut,
Creând civilizații de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.

Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt și flori, și păsări, că-n jur doar viață vezi,
Cu au orașe-parcuri, că toți sunt blânzi, blajini...

Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spațiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag și-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.

Se zice c-ai lor lideri, de-atuncea, în secret,
Țin legături cu țări mai avansate-n lume,
Le dă tehnologie, rugându-le discret
S-o folosească pașnic - și-ades vin să ne-ndrume.

Discret, ne controlează și ne trimit semnale,
Prin ceea ce noi spunem „farfurii mari zburătoare”,
Căci orice OZN-uri nu sunt interastelare,
Nu sunt extraterestre, ci oricât de bizare,

Ele-s a lor creații ce vin să ne ferească
De-o nouă Hiroshimă, de groaznice vedenii,
Spunând că-s ferm deciși, planeta s-o păzească
De-anihilări cum fost-au în urmă cu milenii,

Din care ei scăpară ascunși jos în Shambala,
Căci sus, la suprafață, viața dispăruse
În alt conflict atomic când Terra-și pierde fala
Și mari civilizații au fost pe veci distruse!

În locul lor, Shambala se naște din legende,
Dacă dorim să credem în cronici vechi sau noi.
Unii spun că există-n greceștile calende,
Iar alții-o cred reală ori... „lumea de apoi”!

Glen Ellyn, USA - 13 ian. 2019