agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-14 | |
un vânător rămas fără permis,
nemaiputând să-mpuşte lei, gheparzi ori elefanţi ca-n vechi safari, nici măcar de prin păpuriş şi stuf din bălţi, bâtlani, răţoi sau alte orătănii, s-a mulţumit c-a prins o broască, nu s-o omoare ci s-o chinuiască, satisfăcându-şi doza de sadism, legând-o de picior c-o aţă, făcând-o să orăcăiască după voia lui. până-ntr-o zi când a văzut un biet fazan cu aripa rănită. a ticluit un plan. n-a pus capcane nici laţ să-l prindă ci, cu gugu-lugu, l-a ademenit cu vorbe, boabe dulci de gând până fazanul singur a venit să-i ciugule din palmă. nimic de zis chiar l-a-ndrăgit, domesticit, l-a scos şi-n lume, aşa, ca animal de companie... ba într-o zi, când cuibărit la sânul său stătea fazanul, l-a mângâiat şi a şoptit: tălpile pupa-ţi-aş ţie doamne că-i bine să ai lângă tine un fazan şi nu o prăpădită broască... tandreţea n-a ţinut prea mult, de el s-a plictisit, că-i un molâu şi dobitoc si etc... şi-a început să-l chinuiască. fazanul că-i fazan a tot răbdat zicând că-i glumă, că-i o toană, până în crug de iarnă când trezit din vis şi vindecat de rană şi minciună, el a zburat lăsând în urmă un vers de cânt îndurerat: eu te-am iubit atât de mult... rămâi drag vânător şi fă ce vrei, oi fi fazan dar nu sunt broască... morala? nu-i nici o morală iar dac-o fi e doar pentru fazani - de vânători să se ferească...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate