precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceață umbra unui coșar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinația dintre țărână și apă
o manieră vicleană

treceam singurii îndrăgostiți de urât
în cea mai depravată zi
când
știința și religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viață
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut și urechi să audă...

întruchiparea răului -
timpul avea să ne celebreze păcatul
în subconștient
trăirea intensă a cărnii răbda un stăpân nemilos,
arta
din ce în ce mai puțin temătoare
precum greșeala dintâi

când glasul lumii s-a deprins să-și ignore părinții
iar celelalte lucruri s-au surpat de la sine
dragostea n-a mai avut nimic de a face.