raza soarelui pierea
vântul nu mă auzea
luna nici nu mă privea
seva-mi prin rană curgea
mugurul mi se stingea
verdele mi se răcea
sub pătura albă de nea
mi-era necaz și mă durea
că am rămas doar rămurea

și ea căprioară rănită
viața
mergea înainte
lăsând în urma ei
pe cenușiul efemerității
ca niște picături de timp
cimitire de eu