Crinul se înălța sfidător în mijlocul grădinii,
în centrul rondului de petunii, ca o cupă de cristal
din care s-au sorbit cele mai fine șampanii…
își desfăcea nepăsător cu semeață pudoare
petalele curbate ca un mănunchi de iatagane
ca fusta plisată a unei mândre fecioare
ca o afirmație sfidătoare
ca o mână întinsă acuzatoare -
petalele sale sclipeau ca neaua proaspăt căzută
pe-alocuri stropite de mici pete rubinii
ca obrajii fetelor ce aud prima oară vorbe de dragoste
staminele sale aurii ca vârful razelor de soare
ca niște sipete încărcate cu dulci nestemate
lăsau grele insecte îmbătate de licori aromate --
pistilul lung și fragil
ca un semn de exclamație
ca un corn de melc ieșit la plimbare
își întindea nasul adulmecând polenul fertil
tulpina se avânta arogantă spre cer
ca un neclintit ienicer
ca un vis de mărire efemer
iar frunzele ascuțite ca niște limbi de foc verzi
ca niște lăncii de atlaz
sfidau albinele înțepătoare
și mâna ce se întindea nesăbuită
să curme minunea înflorită

crinul tigru torcea în mijlocul grădinii solitar
ca orice felină la pândă …
ca o mireasă ce așteaptă răbdătoare lângă altar
întoarcerea mirelui fugar