Sunt un câine bătrân

Sunt un câine bătrân și am ani douăzeci,
Nu mai sunt jucăuș și mă mișc mult mai greu,
Mă apasă pe os toate iernile reci
Și căldurile mari, ploi și vânturi mereu.

Azi ți-e greu să mă ții și te chinui prea mult,
Nu aud și te văd ca prin cețuri, stăpân
Iubitor tu mi-ai fost, eu credința drept cult
Ți-am jertfit și din viață-n durere apun.

Prea mulți bani și vegheri dragul meu, te ucid.
Aș muri să te scap de atâtea poveri,
Nici nu știu cum să mor dar sunt încă lucid
Ca să știu că n-apuc alte zile de veri.

Simt prin oase cum noaptea mă duce spre țel,
Nu mai dorm și visez c-aș putea să mai pot,
Mă visez câteodată același cățel
Cu mirarea pe față răsfrântă pe bot

Te-atingeam și cu limba călduță din boz,
Te lingeam cald pe față și tu c-un sărut
Colorai lumea toată-n nuanțe de roz,
Fără cap, tot pe lume părea început...
............................................................
Mă sfârșesc și mă scurg înspre negrele văi
Să mă duci tot sub nuc unde toți, rând pe rând,
Au trecut la odihna de veci , câinii tăi
Să lătrăm din pământ în tăcere și-n gând.

Vom veghea, toată haita de umbre, cu drag
Vom păzi umbra ta până când ai să vii,
Vom păzi să rămâi cât mai mult peste prag,
Te-om iubi chiar și-n moarte, stăpâne, să știi!!!