a noapte
calea mi se urcă pe umbre
din omida amurgului de tine
zboară întunericul singurătății
la mormântul iubirii vin
amintiri cu înțelesuri stelare
șoptind
în lumânări lui departe

altfel
era același drum fumegând
de praf de zăpadă
în iarna suită pe trup de pământ
doar atât
că fără tine