e o blasfemie să mai scriem astăzi despre flori
cu vorbe libidinoase șerpuitoare fără vlagă
cuvintele trebuie să taie în minte drumuri
să oblojească rănile deschise sângerânde
cu barosul să demolăm tribunele mincinoase
adevărul să respire aer curat pe străzile noastre
la gunoi cu toți epigonii întârziați la realitate
ascuțișul versului să dărâme lumea de carton
punem foc la baza miezului de nimic
jos cu tot, la pământ și una cu pământul
mușcând din țărâna îngrășată de trădări
să tragem cu revolverul în limbile despicate