Când începi să citeşti o carte de biografii, te aştepţi să te întâlneşti cu personalităţi ieşite din comun, mari leaderi politici sau spirituali. Volumul autorilor chişinăueni este, însă, o excepţie : prezintă cititorului destinele unor oameni obişnuiţi – ţărani, meseriaşi, intelectuali – legaţi o trăsătură comună : patriotismul, dragostea pentru pământul lor : Basarabia românească.
Volumul este structurat în două părţi, reprezentând contribuţiile separate ale celor doi autori.
Jumătatea de carte realizată de Vadim Pirogan ne face cunoştinţă cu Basarabia românească de după Marea Unire, cu gradul său de dezvoltare economică şi socială, totul răsturnând-se dramatic odată cu ocupaţia sovietică din 1940, urmare a pactului secret încheiat între Hitler şi Stalin. Pentru o scurtă perioadă, destinul ţării pare să revină în matca sa normală, după eliberarea din 1941, dar războiul este câştigat de sovietici, iar soarta românilor basarabeni devine crudă. Personajele lui Vadim Pirogan, care au vina vorbirii şi simţirii româneşti, sunt victimele unui regim politic nedrept, reprezentat, în Basarabia sovietizată, de nişte zbiri primitivi, inculţi, şi de acoliţii lor. Patrioţii sunt deportaţi în Siberia, obligaţi să renunţe la tot ce au, inclusiv la identitatea lor naţională. Mulţi dintre ei nu au rezistat acestui calvar, pierind pe pământ străin, iar cei mai puternici din punct de vedere fizic au revenit după mulţi ani în ţara pe care o credeau a lor pentru a se simţi străini în mijlocul celor de acelaşi sânge, dar prelucraţi ideologic de un partid aservit intereselor conducătorilor de la Moscova.
În partea a doua, Boris Movilă propune o colecţie de articole publicate de-a lungul timpului în revista « Literatura şi arta ». Citindu-le, te revolţi în faţa unei realităţi ciudate. Deşi Republica Moldova este, încă din 1991, o ţară independentă (ne amintim cu câtă bucurie am salutat desprinderea ei din U.R.S.S.), ea este, încă, o victimă a lungii perioade de ocupaţie sovietică. Cel mai de preţ bun al naţiunii, limba română, este ignorată nu numai de minoritatea rusă, urmaşă a forţei de ocupaţie, ci chiar de liderii politici ai ţării, care îşi ţin discursurile în limba rusă. Se face o comparaţie cu situaţia altor foste componente ale imperiului sovietic, cum ar fi ţările baltice, acum membre ale Uniunii Europene, ai căror conducători au avut curajul şi au ştiut s-o rupă cu stăpânii moscoviţi, în timp ce basarabenii mai sunt încă dependenţi de toanele şi dispreţul Kremlinului.
Cartea se citeşte cu mare interes, iar limba românească (nu moldovenească, aşa cum autorii subliniază în repetate rânduri) folosită este frumoasă şi armonioasă, dând un farmec aparte lecturii.
MIHAI-ATHANASIE PETRESCU