poate că există un noi-eu și un noi-tu
Prometeul de trupuri sau sfâșiat de zei
o lumină pulsând vag spre soare
și nimic mai interesant decât prietenia
o pâine cu aluat cojit de dogoare
undeva unde în noi zace dezlipirea
iar trupul lui rămâne nevăzut dar sensibil

tot așa cât privești spre lună
tot mai mici se mijesc măruntaie
apar zilele pline de pulsul orb
iar în orbul lucrurilor eul-el
micul tocilar liric căutându-i
din nimic la nesfârșit eroismul.