Tu ești lângă mine, ființă nevăzută,
Înger drag și falnic, trimis de departe,
Preadivina-ți limbă ți-o aud tăcută
Când în focul luptei binelui faci parte.
Cântece de slavă mi le-aduci în viață
Și le simt în mine cum le torni în taină;
În adâncul firii-mi semeni o povațî,
Frigurilor mele tu le țeși o haină.

Eu te port în suflet o comoară sfântă
Și-mi zbori iute-afară când îmi vezi păcatul,
Îmi suspini alături, ființa-ți se frământă,
Ochii ți-i acoperi și-mi însemni păcatul.
Dar de-mi vin în fire, reapari îndată
Alungând intrusul care-ți luase locul:
El e-un înger negru, ființă necurată,
Și îți face-n ciudă când se schimbă jocul.

Tu să-mi stai în preajmă, căci ți-aud mustrarea,
Glasul tău de frate caut să-ți ascult,
Ca reprimenirea să-mi domine zarea,
Tu prefă-mi în pace orișice tumult.
De mă rog la Domnul, tu te rogi cu mine
Într-o-mbrățișare care-o simt deplin.
Când va fi ca firul viu să se termine,
Să zburăm alături către-al tău senin...


Din volumul „Nestinsa Lumină” (poeme religioase), apărute în Editura „Atlantic World”, Washington, D.C. - 1993