mă mișc ca într-un vacuum în care particule suspendate
plutesc / nu am acea inimă pe care să o
împart cu tine/ ceva mă forțează în trecerea aceasta
de la sălbăticie la a tăcea încontinuu

// mii de cartoane lipite de pereți ca benzile desenate îți arată sensul//

mereu ocolești străzile întunecate de frica unui monstru ascuns în întuneric

dar nu astăzi

când direcțiile se schimbă/ decupezi din cartoane
orașul și străzile lui

mergi încet și cerul pare un bibelou care se sparge deasupra ta

// ce să faci cu toate aceste cioburi //

ai o gură pe care vrei s-o lipești de tine mai mult
ai o gură pe care vrei să o coși
ai un piept ca de păpușă rusească
ai o inimă plină de nicotină și apă

nu mi-a zis nimeni că dacă ar fi ceva pentru care să lupt/ aș lupta

când picioarele sângerează mă simt ca pe everest / privind cadavrele înghețate ale celor
care nu au reușit să supraviețuiască

și eu trec printre ei / am o boală

nu te întoarce înapoi să privești / nu vei vedea piscul

la ce bun să îl cucerești

două trei secunde de respirație profundă și puterea de a te întoarce
scade

așa că rămâi aici / în liniștea camerei tale / e mai multă dragoste
decât ai putea să crezi.