agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-08 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Omul acesta umblă plângând nimeni nu știe din care pricină. Unii cred că el plânge după dragostile pierdute care ne urmăresc obsedant vara, la marginea mării, cu gramofoanele. Ceilalți se ocupă de treburile lor nesfârșite hârtii, odrasle care cresc, femei care îmbătrânesc anevoie... El are ochii asemenea macilor, asemenea macilor tăiați primăvara și două izvorașe în colțul ochilor. Colindă pe străzi, nu se culcă niciodată, sărind mici pătrate pe suprafața pământului, mașină a unei infinite suferinți ce-a sfârșit prin a-și pierde însemnătatea. Alții l-au auzit vorbind singur, pe când trecea, despre sparte oglinzi pe parcursul anilor, despre sparte chipuri în clar de oglinzi pe care nimeni nu le poate reface. Alții l-au auzit vorbind despre somn, de viziuni sinistre în pragul somnului și-nfățișări insuportabile de tandrețe. Ne-am deprins cu el, e corect și liniștit doar că merge ținând-o-ntr-un plâns ca sălciile pe un mal de apă când le vezi pe tren trezindu-te mahmur într-o turbure auroră. Ne-am deprins cu el, nu reprezintă nimic, ca oricare lucru devenit obișnuință. Și vă vorbesc de el fiindcă nu găsesc nimic care să nu fi devenit pentru voi obișnuință. Mă închin. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate