n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...

de ce aș plânge?
știu ca n-am murit
doar că inima se frânge
și curge ca un pietriș...

și tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
și eu înmormântat
devreme...pripită

daca-ș fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aș păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....

și rafturile pline
ar arde dintr-o dată
și-or rămâne doar ruine
și țărâna lor uscată...

a clocotit în mine dorul
din spațiul nostru Arctic,
ne-am despărțit pe 7 corul...
tu în sol, eu în Atlantic...

am refuzat un soare cald
să ne poată dezgheța
tu regină, eu herald,
și orgoliul ne distanța...

am plecat și m-am întors
oase fără trup
și carne fără os
am început să mă astup........