injectez orașului substanțe de contrast pentru a i se vedea
mai bine arterele / inima

otrăvuri lente îmi parcurg trupul în timp
ce pun cafeaua în filtru / un alt drog care mă ține în viață

// dimineața răsăritul are ceva magic
văd oamenii ieșind din întuneric din casele lor frumoase //

se plimbă absenți pe străzi
caută un loc spre care să se îndrepte

le injectez și lor substanțe de contrast
ca să li se vada mai bine tulburările lor psi ho ti ce

atunci când discul roșu ajunge deasupra mea

știu că nu sunt un doctor
nu stiu să vindec nimic / dar tai cu bisturiul carnea moartă a lumii

e nevoie de precizie și contact direct pentrua a fi față în față cu răul

//

se face dimineață / se aprind luminile galbene ale stâlpilor
acum soarele ne hrănește cu o lingură
în doze și proporții perfecte pentru a subzista

suntem pacienții lui / până ce devenim abstracți și minori

tot mai multe pastile înghițim
pentru că lumea este spitalul nostru / în care tot mai multă singurătate apasă pe creierele noastre
rămân pe patul meu de spital și stiu / trebuie să îmi injectez mai departe substanțele de contrast în vene
pentru a mi se vedea organele, inima , teama.