agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-16 | |
La stup,
când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun, culegătorii de rouă iau micul dejun. Albine se strâng în flori la hotar, se scaldă-n polen și gustă nectar, stau cu plăcere în trandafir să-și mângâie pofta născută-n zefir. La parter, săritorii-n lungime stecurați pe furiș, mănâncă cu poftă lăstar de păiș. Cosașul bondoc, cățărat pe-o movilă, servește gândit o ceașcă de clorofilă. În sine. „Un strop mai mare în bronzul verzui, carâmbi de lac și ochi de gutui, aș cuceri, nu departe, în desișul de plante, regina bondoacă, să-mi fie de jumătate”. Ceva mai jos, se-ncheie, în reverie, un ospăț canibal. Îmbătată de prea multă plăcere, instinctual călugărița, mușcând la-nceput jucăuș, apoi simțind că-i gustos, seceră capul ce-i părea frumos. Veseli nevoie mare, zi și noapte se scaldă-n răcoare, trubadurii ocolesc priviri iscoditoare, fug de dojana furnicii, mereu creditoare, că-i pusă pe sfaturi de dorită-ndreptare. În frac distins, contrastând la culoare, se-ntinde în frunze ca-ntr-un divan mare, pune gama pe pinteni, stă tolănit, așteaptă să intre-n scenă cu al lui țârâit. Ce concert, câtă splendoare, prea plăcut poți să spui, atunci când în scenă intră brotacii verzui. Între mălini pe un ram înalt, de-a dreptul sudat, stă cocoțat un greoi șenilat. Așteaptă ca vântul s-adie, să ducă spre el ghirlanda de flori movulie. Face orice să prindă-n guriță, din toată floarea, o mică bobiță. Tare riscantă-i năstrușnica urcare, în vreme bogată, după o floare. Mirat, iau urma proaspăt lăptoasă, descopăr o frunză lată, cărnoasă pe care docilă o altă casă, mai mică, stă nemișcată. Din când în când, un telescop, caută-n sus, parcă c-un scop. Nu vrea să scape clipa fericită, când amorezu-i câștigă floarea râvnită. Câte-s în lume, câte perechi, câtă iubire, câte tertipuri, și câte feluri de-mpachetare, fac firul vieții să aibă culoare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate