agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-16 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Întins câmp și neted; de departe se vedea mișcare de brațe care sapă. Pe cer, rotocoale de nori; ici și colo o trâmbiță aurie și violetă: amurgul. Pe iarba săracă și pe spini se-ncolăceau aburi subțiri ca după ploaie; poate ploaia căzuse la munții dobândind culori. Și eu am pășit înspre cei care lucrau, femei și bărbați, frânți pe sape, în șanțuri. Fusese un oraș; ziduri, străzi și case păreau niște mușchi împietriți, de ciclopi, anatomia unei forțe sfârșite sub ochiul arheologului, anestezistului sau chirurgului. .................................................................................................................................................................................................................................. Deodată umblam și nu umblam, priveam păsările-n zbor și erau înmărmurite, priveam aerul cerului și era foarte tulbure priveam trupurile care luptau, se opriseră; și printre ele un chip înălțându-se în lumină. Părul negru se revărsa pe grumaji, sprâncenele aveau fluturarea rândunicii, nările semețe deasupra buzelor, și trupul ieșea din luptă gol cu sânii cruzi ai conducătoarei. Dans nemișcat. Și ochii mi i-am coborât împrejur: pântecul ei lucea acum ca luna și-mi spuneam că desigur este cerul matricea care o plăsmui și-o reprimea, prunc și mamă. Picioarele ei au rămas un timp de marmură apoi au pierit: Înălțare. Lumea redevenea cum fusese: a noastră cu timpul și cu pământul. Arome de trestie stârniră pe vechile pante ale memoriei sâni printre frunze și buze umede; și toate s-au uscat brusc pe-ntinderea câmpului, în disperarea pietrei, în forța măcinată, în acest loc pustiu cu iarbă rară și spini unde-ncet și indolent luneca un șarpe unde atâția ani se cheltuiesc spre a muri. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate