agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2223 .



Enkomi
poezie [ ]
din vol. Poezii (Cele mai frumoase poezii) 1963

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Giorgios_Seferis ]

2019-02-16  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea






Întins câmp și neted; de departe
se vedea
mișcare de brațe care sapă.
Pe cer, rotocoale de nori; ici și colo
o trâmbiță aurie și violetă: amurgul.
Pe iarba săracă și pe spini se-ncolăceau
aburi subțiri ca după ploaie; poate ploaia
căzuse la munții dobândind culori.

Și eu am pășit înspre cei care lucrau,
femei și bărbați, frânți pe sape, în șanțuri.
Fusese un oraș; ziduri, străzi și case
păreau niște mușchi împietriți, de ciclopi,
anatomia unei forțe sfârșite sub ochiul
arheologului, anestezistului sau chirurgului.
..................................................................................................................................................................................................................................

Deodată umblam și nu umblam,
priveam păsările-n zbor și erau înmărmurite,
priveam aerul cerului și era foarte tulbure
priveam trupurile care luptau, se opriseră;
și printre ele un chip înălțându-se în lumină.
Părul negru se revărsa pe grumaji, sprâncenele
aveau fluturarea rândunicii, nările
semețe deasupra buzelor, și trupul
ieșea din luptă gol cu sânii cruzi
ai conducătoarei. Dans nemișcat.

Și ochii mi i-am coborât împrejur:
pântecul ei lucea acum ca luna
și-mi spuneam că desigur este cerul matricea
care o plăsmui și-o reprimea, prunc și mamă.
Picioarele ei au rămas un timp de marmură
apoi au pierit: Înălțare.
Lumea
redevenea cum fusese: a noastră
cu timpul și cu pământul.
Arome de trestie
stârniră pe vechile pante ale memoriei
sâni printre frunze și buze umede;
și toate s-au uscat brusc pe-ntinderea câmpului,
în disperarea pietrei, în forța măcinată,
în acest loc pustiu cu iarbă rară și spini
unde-ncet și indolent luneca un șarpe
unde atâția ani se cheltuiesc spre a muri.



Traducere Aurel Rău


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!