avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem
de visele noastre / niște tumori în fabricație

// vizual poate să mă ajute mai mult atingerea unui obiect
asa cum pot doar să-mi închipui dragostea //

să observi semnele subtile nu numai analizele concentrate pe
microfisurile apărute în carcasele animalelor abandonate pe câmpuri

am plecat să locuiesc într-un oraș mic
la marginea unei păduri de conifere
acolo se aude limpezimea cablurilor mele

înfășurate pe stern & inimă

acolo ascult o chitară electrică

// un semn ca și în orașele mici oamenii fac dragoste se dezbracă de piele și apoi mor
ca o specie de pește marin care astfel și-a atins scopul suprem//

cântecul e de fapt tot despre dragoste

mă ajută simțul tactil și euforia să supraviețuiesc aici

un semn clar de bipolariate / incontrolabilă / când frunzele încep să se miște deasupra
orașului în bătaia vântului de munte

pot vedea animalele ieșind din pădure și lingându-mi palmele / când iese soarele
le văd în orbitoarea lor frumusețe / moarte / coaste odihnindu-se pe pământul încins / ca niște gratii.