Există multe vorbe-n popor ca să exprime
"Deranjuri la mansardă" ‒ în proză sau în rime:
"În cap nu ai grăunţe, ci pleavă şi puzderii",**
"În loc de creieri unii au rumeguş, mizerii",

"Tu ţiglele pe casă, vai, nu le ai întregi!",
Sau "Îţi lipseşte-o doagă", "Ai neuronii blegi",
Ori "Ai pitici pe creier", "În cap ai omuleţi",
"În cap îţi zboară fluturi", sau "Ai în cap sticleţi",

"Îţi zboară la mansardă grămezi de păsărele";
Tu cred că-n loc de creieri ai două cucuvele.***
Să returnezi cadoul, şi după-atâţia ani,
Fac asta doar aceia ce-s cei mai mari mârlani.

Pretinzi că ea ţi-a fost o iubită adorată,
Dar scoţi lături într-una din gura ta spurcată;
De ea ţi-a fost iubită şi-acuma o împroşti,
Tu eşti doar un nemernic şi culmea între proşti.

De i-ai făcut cadouri, cum faci unei iubite,
Cum poţi să minţi acuma că-acestea au fost mite?
O astfel de minciună, o, omule abject,
Arată josnicie, un caracter infect.

Tu jefuit-ai ţara, cu mulţi de teapa ta,
Fugit-ai, de-nchisoare să poţi astfel scăpa.
O, infractor nemernic, nimic n-ai sub chelie
Când vrei s-o bagi acuma pe ea la puşcărie.

De ţi-a greşit vreodată, tu trebuia s-o ierţi,
Şi nu lături în valuri asupră-i să deşerţi.
Un nobil flori sădeşte pe-al dragostei mormânt,
Tu, josnic, pui fecale, căci tu nimic n-ai sfânt.