în peștera din suflet au crescut lilieci
printre vaste stalactite și-au făcut poteci
se agață- ntr-una de pletele nopții
să adune stele- tainice colecții.

vietățile lumii toate au un rost
s-au cuibărit în mine mirabil post
licuricii nopții îmi sunt călăuze
să nu mă rătăcesc prin zările confuze.

sunt că un munte invadat de vulturi
ocrotiți de stânci că de niște scuturi
din adâncul meu țâșnesc izvoare
apele de poveste au dulce savoare.

florile de colț cresc pe tâmplele mele
mă vindecă de geruri de însingurări grele