orizontul se închide ciudat
mă așteaptă undeva o cruce de drumuri
de unde aș putea să o iau într-un sens
sau altul
ori să mă opresc

mă sustrage ceva din propriul contur,
obstacolul de azi nu contează prea mult
când lupta de mâine
o port mai mult cu mine însumi

de la o vârstă
nu pot tolera cadența secundelor
e un război de uzură dur
între mine și fatalitate
uneori și propria mea umbră îmi
întoarce spatele

realitatea îmi deformează percepția
asupra existenței
aș putea face o introspecție în oglindă
poate mi s-ar părea rictusul neputinței
purtat de altcineva în
imaginea strâmbă
a adevărului