gândul devine cuţit să tai timpul felii
că viaţa, zic unii, e un cozonac.
al meu e necrescut, uscat, ce mai, chitan,
nu văd în el stafide, mac, ci doar rahat.

gureşe vrăbii clipele ce vin
în salcia pletoasă-a tâmplei.
sfărâm câte-o felie,
prezentul e pervaz, pe el presor
firimituri şi chem să le mănânce.
vin în stol şi pleacă grăbit.
pute rahatul, nu-i dulce?

aha, aşa vasăzică, brabeţi
voi nu ştiţi cu cine v-aţi pus.
mâine e dragobetele şi n-aveţi habar
că fac plasă monofilară din gândul ascuns
să vă prind, băgaţi în ţepuşe,
papa bun să vă fac pe grătar
şi-mi fi-va de-ajuns...