Între două trenuri sunt un pasager
Pe-un peron de piatră plouă efemer
Oarbe felinare, oameni în tăcere
Parcă-mpart o gară-n două emisfere

Nu mai sunt același, nu mai ești nici tu,
Ne așteaptă toamna între da și nu
Ne desparte-o lume, nu ne mai încape,
Prin lunete sparte te mai văd de-aproape

Nu mai ești aceeași, nu mai sunt la fel
Plouă implacabil peste-un menestrel
Mai zăresc o umbră, o închipuire
Care urcă-n trenul către neiubire

Pe-un peron de gară plouă indecis
Între două trenuri moare câte-un vis
Aș mai vrea ca toamna să ne mai amâne
Să-mpărțim uitarea care va rămâne