A revărsare-n trai și-n criptă dală,
ești imnul sincer săgetând iubire
senin pecete-n sânge bând, robire,
la stins de oameni setea siderală...

Foșnind mister, șoptești pe-a mea privire
de strai lumesc văzându-te iar goală
în pielea ta cu preacuvânt egală
fiindu-mi leac pe câtă otrăvire...

Așa, pe vagi cuvinte cunoscute
nu am vestire nici aflare-n fapt
mi-e singur dor de tine dulce rapt
pe mări talazului de-adorm în cute...

Pe-adâncul nopții, dându-mi vis sentință
lăuntric port doar umbre drept știință...