galopul încetinea înspre eternitate
nu ne era frică de mere
nici de mormântul dedesubt
știi bine că astăzi ori mâine-i cufund
în sincerul ieri, năpădit
de iarbă și lacrimă-n prund
de ființă...

vădit,
nu ne e timp de știință,
parcă toate-s cu dracii în sus
și-n pom de-ntuneric, sădit...

miezuri nu-s
în lumină de mit
și în poame