Èši-e umbra pe nimicuri leziune
și imn de întuneric porți în salbă
în pielea ta fiind o rugă alba
vestind apus de oameni pe genune.

Aleargă-n piepturi liniște codalbă
veghind a patra-n har dimensiune
cometă a tăcerii ce ne spune
cu vârf de cer, peniță-n zodii jalbă.

La oști chemându-mi visele cu surlă
respir în lacrimi așteptarea-n uși
tu mă primești în perne, vremea urlă...

Aprind în duh văpaie către duși
și plouă în biserici fără turlă
a stins sub Păsări jarul din cenuși...