Se făcea o câmpie,
crescând din ape de Dunăre.
Un lotus alb îmi stă deschis în palme.
Deasupra, mult deasupra foii,
creștea poezia ca o cruce a mea.
Eu, m-am întors cu fața spre înapoi.
Mănăstire, cuib de raze,
inima mea trăia cu poarta deschisă.
Atunci m-am trezit.