de când te-am văzut
veveriță sperioasă
iubirea îmi ronțăie în oase
cumplită foame de tine
m-a cuprins
că încă îți mai simt aroma
pâinii fierbinți
plămădind în bobul de grâu
ce ți-l culegeam de pe buze
îți amintești
atunci am spart sâmburele
și în miezul vieții
m-am cocoțat în pomul fericirii
de unde și acuma
mai salivez la merele-ți de aur
e adevărat
că iubirea nu ține de foame