natură fantezistă și-a făcut un obicei
să decoreze arborii cu preafrumoși cercei
absoarbe în trunchiuri energia luminii
și transferă-n inimi mândria grădinii.

cântecul inimii se aude-n stetoscop
iubirea mireană e unicul ei scop
algoritmul ei imită timpul magic
se face înțeleasă cu chipul nostalgic.

inima știe mereu ce este de făcut
face din conștiință un rai absolut
șoaptele durerii le transpune-n versuri
versatilizate de sacre înțelesuri.

balada inimii o îngână și vântul
o duce pretutindeni s-o audă pământul.