Din ținuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală și vocală,
Și spălase florile,
Animând culorile.

Mocoșindu-se-n odaie,
Soarele se primenește,
A scăpat și de paloare,
Și pe nori descumpănește,
Încălzește solul tot,
Și un bursucel de-un cot.

Pe coline mucezite,
Și prin reavăn de pădure,
Au ieșit făr* să ezite,
Toporași din straturi sure;
Clopoțeii delicați,
Frumușei, parcă-s pictați!

Cu alură de prințesă,
Primăvara-nviorată,
Fără loc, fără adresă,
Caldă și manierată;
Naște-n taina dorului,
Gingășia zborului,
Zborului de călătoare,
Ce-au venit ca-n sărbătoare.

Să cântați așa cum știți,
Fiindcă știu că ne iubiți!