Sădeşte-mi,Doamne,primăvara în suflet!
Cu tot alaiul ei încântător de viaţă,
Scăldat în pacea liniştii de dimineaţă
Şi în parfumul florilor,miracol divin,
Sub bolta cerului senin.

Sădeşte-mi,Doamne,primăvara în suflet!
Cu tot alaiul stelelor aprinse în sclipiri de noapte,
Altoi scăldat în vrăjile iubirii,sfinte şoapte,
Raze poetice pe tâmple verzi sau coapte,
Aşa cum neîncetat mi-am dorit.

Sădeşte-mi,Doamne,primăvara în suflet!
Şi bucuria fericirii împlinită în vis real,frumos,
În rânduri altruiste împarte versul poetic,
Printre oameni cu caracter mărinimos,
Să fie viaţa imn armonios.

Sădeşte-mi,Doamne,primăvara în suflet!
Cu toată simfonia viselor de zi şi noapte,
Buzele florilor să mă sărute sub nobile fapte,
Destinul meu liniştit, în marea de oameni,
Fie înţelepciunea dorită în realizări înalte.

Sădeşte-mi,Doamne,primăvara în suflet,
În fiecare zi şi în fiecare clipă a vieţii mele,
Să nu îmbătrânesc nicio clipită,
În hamacul nepăsării cu vise amorţite şi grele.

Primăvară eşti tinereţe,iubire şi speranţă,
Bucuria în floare, pe orice cărare,
Eşti o Julietă fericită în raze de soare,
Eşti muză poetică,fermecătoare.