... putem recupera acele zile blânde precum duminicile caniculare înșiruirea acelor ore, perle egale de un alb molcom, acele îmbrățișari cumințite în tolăneala lor, putem redobândi acel soare rege bun pe sub care vor râde acei oameni povestitori, acolo unde atingerile tale ca spicul de papură, unde pielea ta de porțelan Cătălina albă, luminată din interior de firea ta, putem recâștiga liniștea din ramurile pomilor, sufletul nostru comun să bea apă câtă vrea, să nu grăbim secunda de miere, să diluăm poezia vieții noastre Cătălina, vocea ta ca vântul dogoritor printre lanurile înalte de secară, ochii tăi albaștri confecționati din cozi de libelula albastră, mereu afirmativi să zâmbească mereu ca un ulcior așezat pe-o parte, numele meu mic să adoarmă în buzele tale cum adormeam eu copil în mușchiul gras al pădurii de fag, putem readuce aici Cătălina acea dragoste cât un bob de muștar, pe cât de mică pe atât de firească ca un cântec în livada de portocali parul tău blond să imi odihnească mâinile, putem repara cât mai avem timp crăpăturile inimii, reînnoi totul. AMIN.