în satul nostru de pripas s-au trezit peste noapte
bețivul, hoțul și cu cerșetorul
uniți în cugetul nesimțirii
să lichideze cu ciocanul roșu
preotul, învățătorul și primarul
burtoși, bătrâni, îngâmfați aroganți
apoi s-a mutat tot satul în casa lor
bocancii plini de noroaie în finețuri
mâinile crăpate strivind pahare de cristal
progresul libertății în dreptatea săracilor
începută cu o crimă surdă ascunsă
în beciurile memoriei părinților noștri
ce și-au clădit corabia pe o tăcere
adâncă cât un câmp de morminte
asta a fost demult dar parcă ieri
fantomele se joacă vesele în visele noastre
râd de noi, blestemații ce plătim
datoriile lăsate neplătite moștenire
soldați santinele vorbelor despre nimic
așa am ajuns fără să știm de ce
pute în cameră mirosul hoitului ascuns
orbi căutăm răspunsuri bâjbâind lumina
bolnavi de uitare noi nu putem fi
privind în oglinzile timpului ucis
suntem
preotul, învățătorul și primarul
hohotind din fundul gropilor fără sfârșit
ce n-aș da să fiu decât un poet cu mintea
împușcată definitiv de un activist sovietic
și să nu-mi amintesc
toate astea