și vine o vreme de restriște
sufletul îți stă în cumpăna amintirilor insiropate
când trebuie să-i omorî pe toți ai tăi
în tine
să-i arunci peste bord în săculețe de nisip
balonul se ridică, piciorul face un pas
pe drumul înflorit ție
privirea înainte călătorule
barca navighează oriunde vrea gândul
peste epavele îngropate pe fundul oceanului
e rândul tău, e mâna ta, o singură lovitură
o singură viață
ultima reprezentație
copacul adânc înrădăcinat în noroi
nu are aripi să zboare
până nu-ți descarci revolverul
și ieși pe ușa casei
direct în lume