ca un vis supus uitării
se pierde seva din substanţa vie a creşterii
şi moartea prinde rădăcini în trup
în clipele de revelaţie senină a gândului
când nu se fructifică în propoziţii
nici în cuvinte fierbinţi
numai o pată pe cămaşa zilei de azi
te fereşte să îmbraci ziua de mâine
într-un gri murdar.

la fel cum
din aceeaşi băltocă prin care calci
sar stropii pe încălţăminte şi haine
şi te obişnuieşti cu situaţia
intervin obişnuinţele care ucid
tot ce înseamnă iniţiativă şi protest
ne pierdem cu toţii în derizoriu
şi nepăsare bolnavă.

această stare
nu mai determină pe nimeni
să lupte pentru binele comun