Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunți viclene...

Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...

Și duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerșit
născându-ne în fără de sfârșit
păcatul rațiunii a se șterge...

Cunosc tăcerii viciu-n minți sculptat
a ști-nțeles de sânge înnoptat...