agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-04-04 | |
Imn Demetrei
Sărută merele grădinii, Demeter, tu, recoltei doamnă, De le săruți, înfiorate s-or înroși vestind a toamnă, Și vinul va plesni din struguri și via scoate-va lăstari, Când c-un mănunchi de spice-n brațe din lan de aur o s-apari. Sub pasul tău voi pune-n cale doar plante scumpe și alese, Undiri de dafin și zorele un verde labirint vor țese, Pe tron de flori și stuf și creangă, divină te voi așeza Și roade dulci, împurpurate din mâna mea le vei gusta. La umbra lin șopotitoare a domului împodobit, Mă voi culca apoi în poala-ți, de munca verii ostenit. Nevrednic ție, ars de soare, mă vei iubi ca rob al tău? Sărută merele grădinii, sărută trist sufletul meu. *** Pan Pe culmi revarsă luna al stelelor noian, De ce te-ascunzi de ele? Nu știi că zeul Pan De cum se lasă noaptea iubire vrea să-și cate, Prin tufe și hățișuri croindu-și drum pe coate? El are lungi cornițe, dar crede-mă, nu-i drac, Atâta doar că dansul și vinul i-s pe plac, Iar de vei vrea în iarbă sărutul să i-l dai, Îți va cânta la creștet năzdrăvănii din nai. O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i Și iarba se aprinde, verdeața ei topită-i În cercuri de lumină ce freamătă-n magie, Materia, ea însăși, trezită e și vie! Și iată cum în hore un vis ne înconjoară, Cu iele fermecate ce ies întâia oară Din ascunzișul sacru, iar zeul le e rege: Din cele-o mie – una mireasă își alege. *** Iederei din geam Cu pețioluri de smarald Te-anini de geam, iedera mea, Și bați tremurător și cald, Parcă-ai dori să-mi spui ceva. Vrei să m-atragi spre o idee? Hai spune-mi ce ți-a nărăvit, Ce basm, ce vis, ce epopee Când o gândeai te-a încâlcit? Șoptește-mi tandru la ureche Colindul sevei în tumult, Înțelepciunea ta străveche De-a pururi sunt dispus s-ascult. Voi sta o-ntreagă după-amiază Privind la umbra ta din geam, Să văd cum seva ta e trează, Să văd cum pururea te am. *** Sălciile care plâng Sălciile care plâng Peste lac, șopotitor, Ciucuri de lumină strâng Lângă piepturile lor. Sălcii vii care străbat Umbra lor adânc în lac Din neantul înstelat Poarta apei o desfac. Și-năuntru ca-ntr-un nod De imagini în oglindă, Ele însele se văd, Ramuri lungi pornind să-ntindă. Fiecăreia îi pare Un prieten c-a găsit, În candidă-mbrățișare Pletele li s-au unit. O, tristețea voastră, sălcii, Când vă văd neîmplinite! Plin e dorul de ispite, Plin e codrul de rusălcii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate