La cât de mare se credea
nu-l recunoştea nimeni,

erau mici probleme de aspect interior
care îl risipeau pe drum,

praf în ochii privitorilor
fără nicio culoare de remarcat conţinutul.

La fel ca într-o fabulă
în care se cântă pe arcuri înalt
când ele sunt rupte,

se vrea un joc al unirii
pe pajişti uscate demult
de seceta gândirii.

voinţă lipsă
idei...