Am să învăț un grai doar pentru tine,
să afli cât îmi ești de nepierdut,
că-mi ești sfârșit al altui început
din viața vieții mele bizantine,

că nu-i nimic mai dens și mai acut
decât cum tot ce sunt mi te reține -
ca fresca bolții-n bolțile creștine
ori ca tărâmul veșnic apărut.

Că-mi ești oricând, orice și orișiunde
te-aud cum râzi cu plânsul șugubăț,
în ”mii și mii și mii” de microunde -

să simt apropierea de răsfăț
ce zarva lumii lumilor ascunde,
să tac, promit, de-acum… c-am să învăț.