într-o zi n-o să mai pot și n-o să am cui spune

mama îmi aduce droguri despre care
medicii ridică din umeri
să presupunem că aș fi o maimuță

cine ar putea să reziste ochilor mei verzi
nu sunt supărat doar că îmi place
moartea
primilor oameni
îmi abate gândul de la rău
și nu regret mâncarea din rai
mă las pe spate să văd frumusețea lunii ce pretinde
să te porți precum valurile

în fiecare seară desenez un port și îmi închipui
că sunt
sătul de romul sălciu pe care jumătate mi-l fură
șobolanii
din pumni
nu mai cred în puterea vindecătoare a singurătății

poate am cerut prea mult de la mine
poate grupa mea sanguină nu acceptă nimic din afară
nu știu cum mă văd dar ceva îmi spune că Dumnezeu
există
doar în mintea mea obișnuită să creadă
că nimeni nu s-a întors din cer

încep să mă conving că îngerii au grade
partide de stânga și programe cu fonduri
nerambursabile
sentimentele fac mai mult decât orice promisiune
a vieții

încerc să-mi închipui că te iau în brațe
42 de kilometri și apoi mor nu înainte să-ți spun că
ai fost singura
care a crezut tot ce preoții ne-au ascuns
de fapt
mâinile tale pe mine înseamnă că pot să-mi pun mâinile
și să zic:
curaj, eu am învins lumea!

somnul îmi provoacă o stare vecină cu nebunia
te văd dar nu reușesc să-mi țin capul
pot să respir dar inima refuza vânătoarea de vrăjitoare
provocată de cele șapte biserici

până la primul cântat de cocoș uit de ce mi-ai spus
înainte ca întunericul să-și lepede hainele
talita kumi
fetițo scoală-te
și ziua va trece fermecătoare și plină de sensuri
ca mirosul pâinii într-un cimitir de brutari