la ora prânzului am întâlnit-o pe dânsa
sfânta care are grijă de lebede şi de porumbei
de pescăruşii şi de câinii din Insulă
se tânguia
e sufletul meu
catran de supărare
cătrănit rău de tot

cineva furase ouăle din cuib
şi de aceea
lebăda şi lebădoiul
sunt atât de nefericiţi


lebedele erau pe apă , cuibul părăsit
ceea ce m-a umplut de tristeţe

să aştepţi să se nască 8 pui de lebădă
şi-n loc de bucuria aceasta
să te trezeşti cu cuibul părăsit
ce vrei mai trist de atât?


trec peste-o vale de tristeţe
caut cuvinte cu rezonanţă muzicală
prin întâmplările diurne
aproape-n fiecare zi
o poveste nouă
ca apa-n izvorul meu
la care trebuie să urc
împreună cu câinii mei
care cunosc şi iubesc locurile din Insulă

cărările-s pline de anotimpuri
de la toamnă la primăvară
nu trece mai mult de o clipă



"E noapte târziu
un greier zurliu
îmi cântă'n fereastră
o simfonie albastră...

Aici toamna se lasă cu nopţi fermecate
de greieri cântate...

Zilele-s scurte,
ploile multe şi oameni ursuzi
fac viaţa să pară, ca o povară
dar eu am un loc de refugiu, mereu

Un cer plin de stele
sclipiri efemere
şi visele mele
poteci argintii…”

glasurile-s amestecate-n sufletul meu
clipele-s lungi, cât un Voiaj
de la Tomis la Cartagina
şi înapoi…

ai început povestea candelabrului şi-a cucului
din ceasul dulapului cu 5 uşi…









Constanţa, Vineri, 12 aprilie, 2019