îmi înfloreşte smochinul aura dimineţii
şi frucele se vor coace la soare
cum nopţile zeilor

pe capul tău de regină între aştri
coroană albastră de lumini
fără umbre şi cu patos divin

vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt

şi pielea ta de piersică coaptă
roşcată cu nervuri de regină înşelată
va naşte invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit

aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul şi să-l pornească
la luptă pentru purificarea lumii